Aplicatiile efectului fotoelectric extern
Celula fotoelectrică este alcătuită dintr-un tub de sticlă vidat sau conţinând un gaz inert la presiune redusă care are în interior doi electrozi : catodul ( C ) format dintr-un strat subţire de metal (Cs, Na, K) depus pe o porţiune din peretele tubului şi anodul (A). format dintr-o reţea de inel sau bobiţă metalică.
Sub acţiunea radiaţiilor electromagnetice (vizibile) fotocatodul emite electroni care sunt dirijaţi spre anod datorită câmpului electric produs de tensiunea dintre C şi A şi sunt captaţi de către acesta stabilindu-se un curent electric, indicat de galvanometru „G”. Deci celula fotoelectrică transformă un semnal luminos într-un semnal electric.
Celulele fotoelectrice cu vid sunt mai puţin sensibile (curentul fotoelectric se stabileşte la valori mai mari ale fluxului radiaţiilor electromagnetice), dar sunt lipsite de inerţie (intensitatea curentului fotoelectric urmăreşte prompt şi liniar variaţia fluxului luminos care cade pe catod); celulele cu gaz sunt mai sensibile dar prezintă o inerţie determinată de procesele ce se produc in cazul din tub.
Fotomultiplicatorul este alcătuit dintr-un tub de sticlă vidat în care se află un catod C, un anod A şi un număr oarecare de electrozi auxiliari numiţi dinode (fig. 2) . O dinodă este un electrod care bombardat cu un număr de electroni emite un număr mai mare de electroni secundari. Cu ajutorul unui divizor de tensiune format cu ajutorul rezistenţelor R1, R2, R3, şi R4 fiecare dinodă, începând cu cea de lângă catod, se află la un potenţial electric superior celei precedente.
Sub acţiunea radiaţiilor electromagnetice (vizibile) fotocatodul emite electroni care sunt dirijaţi spre anod datorită câmpului electric produs de tensiunea dintre C şi A şi sunt captaţi de către acesta stabilindu-se un curent electric, indicat de galvanometru „G”. Deci celula fotoelectrică transformă un semnal luminos într-un semnal electric.
Celulele fotoelectrice cu vid sunt mai puţin sensibile (curentul fotoelectric se stabileşte la valori mai mari ale fluxului radiaţiilor electromagnetice), dar sunt lipsite de inerţie (intensitatea curentului fotoelectric urmăreşte prompt şi liniar variaţia fluxului luminos care cade pe catod); celulele cu gaz sunt mai sensibile dar prezintă o inerţie determinată de procesele ce se produc in cazul din tub.
Fotomultiplicatorul este alcătuit dintr-un tub de sticlă vidat în care se află un catod C, un anod A şi un număr oarecare de electrozi auxiliari numiţi dinode (fig. 2) . O dinodă este un electrod care bombardat cu un număr de electroni emite un număr mai mare de electroni secundari. Cu ajutorul unui divizor de tensiune format cu ajutorul rezistenţelor R1, R2, R3, şi R4 fiecare dinodă, începând cu cea de lângă catod, se află la un potenţial electric superior celei precedente.
Sub acţiunea luminii, fotocatodul emite electroni care sunt acceleraţi spre dinoda D1 pe care o bombardează. Aceasta emite un număr mai mare de electroni care sunt acceleraţi spre dinoda D2- La rândul ei dinoda D2 emite un număr mai mare de electroni astfel încât, în final la anod va ajunge un număr amplificat de electroni. Prin rezistorul Rs din circuitul anodului se stabileşte un curent electric de 106 –107 ori mai mare decât în cazul unei celule fotoelectrice.
Dispozitivele opto-electrice descrise prezintă o multitudine de utilizări în diferite domenii ale tehnici , ne vom opri doar asupra folosirii acestor dispozitive la releul fotoelectric.
Releul fotoelectric este un electromagnet care poate comanda închiderea şi deschiderea unui circuit electric. În cazul releului fotoelectric (fig. 3) lumina cade pe fotocatod şi determină apariţia unui câmp electric care după amplificare străbate electromagnetul al cărui câmp produce închiderea circuitului comandat.
Având comenzi comode, sigure şi rapide, releul fotoelectric se foloseşte la numărarea unor obiecte în mişcare, la întreruperea automată a funcţionării unor maşini-unelte când operatorul a intrat într-o zonă unde este pericol de accidentare, la conectarea automată a reţelei de iluminat în momentul întunecări etc.
Dispozitivele opto-electrice descrise prezintă o multitudine de utilizări în diferite domenii ale tehnici , ne vom opri doar asupra folosirii acestor dispozitive la releul fotoelectric.
Releul fotoelectric este un electromagnet care poate comanda închiderea şi deschiderea unui circuit electric. În cazul releului fotoelectric (fig. 3) lumina cade pe fotocatod şi determină apariţia unui câmp electric care după amplificare străbate electromagnetul al cărui câmp produce închiderea circuitului comandat.
Având comenzi comode, sigure şi rapide, releul fotoelectric se foloseşte la numărarea unor obiecte în mişcare, la întreruperea automată a funcţionării unor maşini-unelte când operatorul a intrat într-o zonă unde este pericol de accidentare, la conectarea automată a reţelei de iluminat în momentul întunecări etc.